vineri, 10 februarie 2017

Iarnă peste noi

Natura e din nou mireasă
Sub voalul alb ca de mătasă.
Viscolul îi face cale,
Cerul martor stă de veghe.

Pomi cu flori mărgăritare
Şi lumini de felinare,
Fac o lume ca de basme.
Negura nopţii o cuprinde-ndată,

Şi crivăţul ţipă, nemilos înhaţă
Întreg orizontul, dealuri şi câmpie.
Case împodobite la fereşti cu flori,
Streşini cu ghirlande mari şi colorate

Cu gândul te poartă la ce-a fost odată.
Pe străzi e pustiu,
Rar vezi câte un om,
Iar căldură simți doar în ochii lor. 

Călin Perțe

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu